2 intrări
15 definiții
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
însâmbrare sf [At: CHEST. V, 46/34 / V: (înv) ~sim~ / Pl: ~rări / E: însâmbra] 1 (Mar) Întovărășire. 2 (Mar; pex) Căsătorie. 3 (Reg) Asociere în vederea unui scop, unei afaceri comune etc. Si: însâmbrat1 (3). 4 (Pex) Unire. 5 (Spc) Asociere în vederea înființării unei stâne Si: însâmbrat1 (5). 6 (Spc) Oaie dată cadou celui care intră ucenic la cioban Si: însâmbrat1 (6). 7 (Reg) Intrare în leafă Si: însâmbrat1 (7).
însâmbra [At: DOSOFTEI, MOL. 114 / V: (înv) ~sim- / Pzi: ~rez / E: în- + sâmbră) 1 vt (Mar) A lua pe cineva de tovarăș. 2 vt (Mar; pex) A lua pe cineva în căsătorie. 3 vr (Reg) A se asocia cu cineva în vederea unui scop, a uaei afaceri comune etc. 4 vr (Pex) A se uni. 5 vr (Spc) A se întovărăși spre a forma o stână. 6 (Reg) A intra în leafă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însimbra v vz însâmbra
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însimbrare sf vz însâmbrare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însîmbrà v. a (se) întovărăși: să ie însîmbrezi cu Patriarhul DOS.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însîmbréz v. tr. (d. sîmbră). Ban. Trans. Maram. Tocmesc cu simbrie. V, refl. Mă sîmbrăluĭesc, mă întovărășesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
însâmbra (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. însâmbrez, 3 însâmbrează; conj. prez. 1 sg. să însâmbrez, 3 să însâmbreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
însâmbra (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 însâmbrează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
însâmbra vb., ind. prez. 1 sg. însâmbrez, 3 sg. și pl. însâmbrează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNSÂMBRA vb. v. asocia, grupa, însoți, întovărăși, uni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
însîmbra vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. UNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
însâmbrare s.f. (înv. și reg.) întovărășire, asociere (în vederea înființării unei stâni comune).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însimbra, însimbrez, vb. I (reg., înv.) a (se) întovărăși.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însâmbra, însâmbrez, vb. tranz., refl. – (reg.) I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi, 1925: 264). – Din în- + sâmbră „asociație, tovărășie” (Scriban, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
însâmbra, însâmbrez, vb. – I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi 1925: 264). – În- + sâmbră „asociație, tovărșie”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|