însâmbra, însâmbrez, vb. tranz., refl. – (reg.) I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi, 1925: 264). – Din în- + sâmbră „asociație, tovărășie” (Scriban, MDA).