înserat², ~ă [At: GCR. II, 334 / V: (reg) ~săr~ / Pl: ~ați, ~e / E: însera] 1 a (Nob; d. oameni) Pe care l-a apucat noaptea undeva. 2 a (D. timp) Spre seară. 3 sn (Îlav) Pe (sau la) ~ (sau ~e) În amurg.

înserat¹ sn [At: EMINESCU, N. 48 / V: (reg) ~săr~ / Pl: ~uri / E: însera] 1-3 Înserare (1-3).

ÎNSERAT¹ adv. (Regional) Spre seară, pe înserat². Nu o putură găsi nicăieri, pînă tîrziu înserat. ODOBESCU, S. III 280. Aseară-nserat Cin’ m-a sărutat: Un voinicel nalt, Nalt și sprîncenat. TEODORESCU, P. P. 309.

ÎNSERAT² s. n. (Mai ales în locuțiuni) Loc. adv. Pe (rar la) înserat (sau înserate) = cînd se înserează, în amurg, spre seară. Era la înserat și nu se aprinseseră lumini. SADOVEANU, M. C. 86. Titu Herdelea și Grigore Iuga sosiră la București pe înserat. REBREANU, R. II 21. O luară pe malul apei, la deal, și ajunseră pe înserate. SANDU-ALDEA, U. P. 45. ◊ Loc. adj. (Rar) De înserat = din timpul înserării, din amurg. Ceriul de înserat era deasupră-i albastru, limpede, adînc. EMINESCU, N. 48. – Formă gramaticală: (în expr.) înserate.

ÎNSERAT n. Timpul când înserează; amurg. ◊ Pe ~e în amurg, la căderea serii. /v. a (se) însera

înserat n. timpul când înserează. ║ adv. pe înserate.

ÎNSERA, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se face seară, a amurgi. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) înserate (sau înserat) = în amurg. 2. Intranz. A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – În + seară.

însera [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 49/28 / V: (reg) ~săra / Pzi: ~rez / E: în- + seară] 1-2 viu, vru A se face seară Si: a amurgi. 3 vi A rămâne undeva până seara. 4 vi (Înv; fig) A îmbătrâni înainte de vreme.

ÎNSERA, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se face seară, a amurgi. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) înserat (sau înserate) = în amurg. 2. Intranz. A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – În + seară.

ÎNSERA, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face seară, a se lăsa seara. Însera, și luminile tîrgului luceau pretutindeni. SADOVEANU, O. IV 86. Se-nserase bine. Turmele, trecînd, Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249. Cum înserează, vine și poftește pe oaspeți la culcare. CREANGĂ, P. 249. Însera. Abia avui vreme a-mi schimba hainele. NEGRUZZI, S. I 67. 2. Intranz. (Despre oameni) A rămîne pînă seara undeva, a întîrzia pînă seara, a-l apuca pe cineva seara. Întinse pasul și se duse într-acolo, ca să nu înserese pe drum. ISPIRESCU, L. 398. Unde înserează, acolo doarme. PANN, P. V. I 133. Nevestică cu bărbat, Ce-nserezi noaptea prin sat? ȘEZ. XII 82.

A ÎNSERA ~ez intranz. (despre persoane) A rămâne (undeva) până la venirea serii. /în + seară

A SE ÎNSERA pers. 3 se ~ează intranz. A se face seară; a amurgi. /în + seară

înserà v. a se face seară: a înserat și noi n’am ajuns încă în sat.

înseréz v. intr. (d. seară). Mă apucă seara: în drumu nostru, am înserat pe la Vasluĭ. – Se înserează (impers.), se face seară, se întunecă. Pe înserate, cînd se înserează, cînd se înoptează. V. înoptez, mînec.

!înserat (pe ~)/pe înserate loc. adv.

înserat s. n.

!înserat s. n.

înserat s. n. (pl. înserate în loc. pe ~)

!însera¹ (a ~) (a petrece seara) vb., ind. prez. 1 sg. înserez, 3 înserează; conj. prez. 1 sg. să înserez, 3 să însereze

!însera² (a se ~) (a se face seară) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înserează; conj. prez. 3 sg. să se însereze; ger. înserându-se

însera (a ~) (a amurgi) vb., ind. prez. 3 înserează

înserate (pe ~) loc. adv.

însera (a se face seară) vb., ind. prez. 3 sg. înserează

înserez (mă apucă seara undeva).

ÎNSERA vb. a amurgi, a se întuneca, a scăpăta, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. și reg.) a murgi. (S-a ~ peste câmpii.)

ÎNSERA vb. a amurgi, a se întuneca, a scăpăta, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. și reg.) a murgi. (S-a ~ peste cîmpii.)