ÎNJGHEBA (-eb, -ebez) vb. tr. și refl. A (se) așeza laolaltă, a (se) împreuna, a (se) strînge (cu oare-care trudă), a (se) clădi, a (se) alcătui, cu lucruri de strînsură, de puțină valoare, căpătate cu greu, a cîrpi: își lucrase un car și-l înjghebase în casă, în toată întregimea lui (CRG.); mai pe urmă și-a injghebat și o căsuță (CRG.); sate se înjghebează pe văi bătute de soare (VLAH.); Ⓕ: în mintea lui și își înjghebă planul (GRL.) [jghiab].