ÎNHĂITA (-hait, -hăitez) vb. refl. A se întovărăși (cu unul sau mai mulți oameni răi, stricați): se înhăitase cu cîți-va feciori de boieri și bătea mahalalele ziua și noaptea (I.-GH.); se înhăitează în tinerețe cu mai mulți de teapa lui (CAR.); Midas... înhăitat cu Pan, îl tot auzise cîntînd din naiu (ISP.) [haită].