îngropător, ~oare [At: CORESI, EV. 102/23 / V: (îrg) ~rup~ / Pl: ~i, oare / E: îngropa + -(ă)tor] 1 a (Rar) Care îngroapă. 2 a Care este util îngropării. 3 sf Înmormântare. 4 sm Gropar. 5 sm (Lpl) Scânduri folosite la construirea pereților unei case. 6 sn Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri Si: rariță.

îngropătór m. Bucov. Gropar. – Vechĭ îngru-.

îngrupát, îngrupătór, V. îngrop, îngropător.