ÎNGHESUI (-suesc,-suim) vb. tr. și refl. A (se) îndesa, a (se) împinge unul într’altul, a (se) îngrămădi unul lîngă altul, a se îmbulzi: înghesuindu-l cu toată familia în cîteva beciuri (I.-GH.); îngesui pe bietul iepuraș la o strîmtoare și-i suci gîtul (ODOB.); la toate ușile dughenelor se înghesuesc privitorii curioși (CAR.); la pod se înghesuiesc să treacă cai, oameni și tunuri (VLAH.) [ghes].