ÎNFRUPTA (-frupt) vb. refl. 1 A mînca de frupt, de dulce în zilele de post: o mulțime de țărani... Dumnezeu știe dacă se mai înfruptă în cișlegi cu carne (ION.); cel ce se înfruptă, acela se spurcă, se pîngărește (MAR.) ¶ 2 Ⓕ A se îndulci: nu mă-i lăsa să mă ’nfrupt c’o sărutare ? (ALECS.); cei ce s’au înfruptat cu belșug din bunurile lumești (BR.-VN.).