ÎNFIRIPA (-ipez, -ip) I. vb. tr. F A înjgheba iar, a face la loc, a pune iar în bună rînduială: încetul cu încetul mi-am înfiripat iar gospodăria (VLAH.); a poruncit... să înfiripe carul... și, cît plesnești în pălmi, a fost carul iarăși la loc cum a fost (SB.). II. vb. refl. 1 A se înjgheba iar, a se face la loc (cum a fost): pribegii se ’ntorc pe la vetrele lor, orașul prinde a se ~ (VLAH.) ¶ 2 A prinde putere, a se întrema (după o boală): purcelul începe a se ~ și a crește văzînd cu ochii (CRG.); pr. ext.: începuse să se înfiripeze și puțin la pungă (GRIG.).