ÎNDRUGA (-ug) vb. tr. 1 A toarce cu druga, a toarce gros: fata babei îndruga și ea cu mare ce cîte un fus (CRG.); Fetele de la Veza Nu știu toarce cînepa, Făr’ o ’ndrugă ca lîna (IK.-BRS.) ¶ 2 Ⓕ A înșira (vorbe goale, minciuni, etc.): femeile în vîrstă... îndrugînd mai una mai alta, să le treacă vremea (DLVR.); m’am apucat să vă tot îndrug la verzi și uscate (ISP.).