îndemânat, ~ă a [At: (a. 1834) URICARIUL, VII, 138/12 / V: (reg) ~dăm~ / Pl: ~ați, ~e / E: îndemâna] (Reg) 1-2 (Înv) Îndemânatic (1, 3). 3 (Înv) Potrivit. 4 (Înv) Favorabil. 5 Util. 6 Serviabil.

îndămăna v vz îndemâna

îndămănat, ~ă a vz îndemânat

îndămâna v vz îndemâna

îndemăna v vz îndemâna

îndemâna [At: CANTEMIR, HR. 342 / V: ~dămăna, ~dăm~, ~măna / Pzi: ~nez / E: îndemână] (Înv) 1 vt A facilita. 2 vt A ajuta. 3 vt A încuraja. 4-5 vtr A (se) împrumuta. 6 vri A avea încredere în cineva Si: a se bizui. 7 vr A se ivi o ocazie. 8 vr A fi în stare să facă un anumit lucru. 9 vr (Nob) A se pune pe lucru.

ÎNDEMÎNA, îndemînez, vb. I. Refl. (Învechit) A fi în stare să facă un lucru, a putea face, a-i fi cuiva îndemînă să facă; a se înlesni. [Librarul] nu îmi cere încă banii; de aceea nu trebuie să-mi trimeți acum, ci cînd te vei îndemîna. KOGĂLNICEANU, S. 15.

A ÎNDEMÂNA îndemân tranz. A veni în ajutor cuiva. /Din îndemână

îndemânà v. a găsi ocaziunea: nu se îndemânau a-i sta în ajutor BĂLC.

îndemănéz și -înéz, a -á v. tr. (d. îndemînă). Vechĭ. Ajut. V. refl. A te îndemîna la un lucru, a începe un lucru, a te apuca să lucrezĭ. A se îndemîna, a veni la îndemînă, a se oferi: cînd se va îndemîna prileju. – Și îndăm-.

îndemînát, -ă adj. Vechĭ. Potrivit, oportun.

îndemâna¹ (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndemânez, 3 se îndemânează; conj. prez. 1 sg. să mă îndemânez, 3 să se îndemâneze; imper. 2 sg. afirm. îndemânează-te; ger. îndemânându-mă

!îndemâna² (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se îndemânează

îndemâna vb., ind. prez. 1 sg. îndemân, 3 sg. și pl. îndemânează

ÎNDEMÂNA vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.

îndemîna vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSȚINE.