3 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încocleța [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 43 / V: (reg; cscj) încocleți / Pzi: ez / E: în- + cocleț] (Reg) 1 vt A apuca strâns, cum se apucă cocleții Si: a încleșta (5), a înhăța (1). 2 vr (Îe) A se încocleți o luptă A se încinge o luptă. 3 vt A vorbi coerent. 4 vt A ticlui bine o minciună.

ÎNCOCLEȚA, încoclețez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) încleșta, a (se) încăiera. [Var.: încocleți vb. IV.] – Din în- + cocleți (pl. lui coclete).

ÎNCOCLEȚI vb. IV. v. încocleța.

încoclețí v. a se încinge: mi se încocleți o luptă ISP. [V. cocleț: metaforă luată din tehnica țesutului și analogă cu sinonimul încăierà].

încoclețésc v. tr. (d. cocleț). Înod în cît să formeze coclețĭ: un fir încoclețit. V. refl. Mă înod formînd coclețĭ. Fig. Mă aprind, mă încing: lupta se încoclețise.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCOCLEȚI vb. v. încăiera, încleșta.

încocleți vb. v. ÎNCĂIERA. ÎNCLEȘTA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încocleța, încoclețez, vb. I (reg.) a apuca strâns, a înhăța, a încleșta.

încocleți, pers. 3 sg. încoclețește, vb. IV refl. (reg.) a se porni, a începe, a se încinge, a se stârni.

Intrare: încoclețire
încoclețire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încoclețire
  • ‑ncoclețire
  • încoclețirea
  • ‑ncoclețirea
plural
  • încoclețiri
  • ‑ncoclețiri
  • încoclețirile
  • ‑ncoclețirile
genitiv-dativ singular
  • încoclețiri
  • ‑ncoclețiri
  • încoclețirii
  • ‑ncoclețirii
plural
  • încoclețiri
  • ‑ncoclețiri
  • încoclețirilor
  • ‑ncoclețirilor
vocativ singular
plural
Intrare: încocleța
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încocleța
  • ‑ncocleța
  • încoclețare
  • ‑ncoclețare
  • încoclețat
  • ‑ncoclețat
  • încoclețatu‑
  • ‑ncoclețatu‑
  • încoclețând
  • ‑ncoclețând
  • încoclețându‑
  • ‑ncoclețându‑
singular plural
  • încoclețea
  • ‑ncoclețea
  • încoclețați
  • ‑ncoclețați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încoclețez
  • ‑ncoclețez
(să)
  • încoclețez
  • ‑ncoclețez
  • încoclețam
  • ‑ncoclețam
  • încoclețai
  • ‑ncoclețai
  • încoclețasem
  • ‑ncoclețasem
a II-a (tu)
  • încoclețezi
  • ‑ncoclețezi
(să)
  • încoclețezi
  • ‑ncoclețezi
  • încoclețai
  • ‑ncoclețai
  • încoclețași
  • ‑ncoclețași
  • încoclețaseși
  • ‑ncoclețaseși
a III-a (el, ea)
  • încoclețea
  • ‑ncoclețea
(să)
  • încoclețeze
  • ‑ncoclețeze
  • încocleța
  • ‑ncocleța
  • încocleță
  • ‑ncocleță
  • încoclețase
  • ‑ncoclețase
plural I (noi)
  • încoclețăm
  • ‑ncoclețăm
(să)
  • încoclețăm
  • ‑ncoclețăm
  • încoclețam
  • ‑ncoclețam
  • încoclețarăm
  • ‑ncoclețarăm
  • încoclețaserăm
  • ‑ncoclețaserăm
  • încoclețasem
  • ‑ncoclețasem
a II-a (voi)
  • încoclețați
  • ‑ncoclețați
(să)
  • încoclețați
  • ‑ncoclețați
  • încoclețați
  • ‑ncoclețați
  • încoclețarăți
  • ‑ncoclețarăți
  • încoclețaserăți
  • ‑ncoclețaserăți
  • încoclețaseți
  • ‑ncoclețaseți
a III-a (ei, ele)
  • încoclețea
  • ‑ncoclețea
(să)
  • încoclețeze
  • ‑ncoclețeze
  • încoclețau
  • ‑ncoclețau
  • încocleța
  • ‑ncocleța
  • încoclețaseră
  • ‑ncoclețaseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încocleți
  • ‑ncocleți
  • încoclețire
  • ‑ncoclețire
  • încoclețit
  • ‑ncoclețit
  • încoclețitu‑
  • ‑ncoclețitu‑
  • încoclețind
  • ‑ncoclețind
  • încoclețindu‑
  • ‑ncoclețindu‑
singular plural
  • încoclețește
  • ‑ncoclețește
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încoclețesc
  • ‑ncoclețesc
(să)
  • încoclețesc
  • ‑ncoclețesc
  • încoclețeam
  • ‑ncoclețeam
  • încocleții
  • ‑ncocleții
  • încoclețisem
  • ‑ncoclețisem
a II-a (tu)
  • încoclețești
  • ‑ncoclețești
(să)
  • încoclețești
  • ‑ncoclețești
  • încoclețeai
  • ‑ncoclețeai
  • încoclețiși
  • ‑ncoclețiși
  • încoclețiseși
  • ‑ncoclețiseși
a III-a (el, ea)
  • încoclețește
  • ‑ncoclețește
(să)
  • încoclețească
  • ‑ncoclețească
  • încoclețea
  • ‑ncoclețea
  • încocleți
  • ‑ncocleți
  • încoclețise
  • ‑ncoclețise
plural I (noi)
  • încoclețim
  • ‑ncoclețim
(să)
  • încoclețim
  • ‑ncoclețim
  • încoclețeam
  • ‑ncoclețeam
  • încoclețirăm
  • ‑ncoclețirăm
  • încoclețiserăm
  • ‑ncoclețiserăm
  • încoclețisem
  • ‑ncoclețisem
a II-a (voi)
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
(să)
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
  • încoclețeați
  • ‑ncoclețeați
  • încoclețirăți
  • ‑ncoclețirăți
  • încoclețiserăți
  • ‑ncoclețiserăți
  • încoclețiseți
  • ‑ncoclețiseți
a III-a (ei, ele)
  • încoclețesc
  • ‑ncoclețesc
(să)
  • încoclețească
  • ‑ncoclețească
  • încoclețeau
  • ‑ncoclețeau
  • încocleți
  • ‑ncocleți
  • încoclețiseră
  • ‑ncoclețiseră
Intrare: încocleți
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încocleți
  • ‑ncocleți
  • încoclețire
  • ‑ncoclețire
  • încoclețit
  • ‑ncoclețit
  • încoclețitu‑
  • ‑ncoclețitu‑
  • încoclețind
  • ‑ncoclețind
  • încoclețindu‑
  • ‑ncoclețindu‑
singular plural
  • încoclețește
  • ‑ncoclețește
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încoclețesc
  • ‑ncoclețesc
(să)
  • încoclețesc
  • ‑ncoclețesc
  • încoclețeam
  • ‑ncoclețeam
  • încocleții
  • ‑ncocleții
  • încoclețisem
  • ‑ncoclețisem
a II-a (tu)
  • încoclețești
  • ‑ncoclețești
(să)
  • încoclețești
  • ‑ncoclețești
  • încoclețeai
  • ‑ncoclețeai
  • încoclețiși
  • ‑ncoclețiși
  • încoclețiseși
  • ‑ncoclețiseși
a III-a (el, ea)
  • încoclețește
  • ‑ncoclețește
(să)
  • încoclețească
  • ‑ncoclețească
  • încoclețea
  • ‑ncoclețea
  • încocleți
  • ‑ncocleți
  • încoclețise
  • ‑ncoclețise
plural I (noi)
  • încoclețim
  • ‑ncoclețim
(să)
  • încoclețim
  • ‑ncoclețim
  • încoclețeam
  • ‑ncoclețeam
  • încoclețirăm
  • ‑ncoclețirăm
  • încoclețiserăm
  • ‑ncoclețiserăm
  • încoclețisem
  • ‑ncoclețisem
a II-a (voi)
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
(să)
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
  • încoclețeați
  • ‑ncoclețeați
  • încoclețirăți
  • ‑ncoclețirăți
  • încoclețiserăți
  • ‑ncoclețiserăți
  • încoclețiseți
  • ‑ncoclețiseți
a III-a (ei, ele)
  • încoclețesc
  • ‑ncoclețesc
(să)
  • încoclețească
  • ‑ncoclețească
  • încoclețeau
  • ‑ncoclețeau
  • încocleți
  • ‑ncocleți
  • încoclețiseră
  • ‑ncoclețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încocleța, încoclețezverb

etimologie:
  • în- + cocleți (pluralul lui coclete). DLRM

încocleți, încoclețescverb

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.