încocleța [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 43 / V: (reg; cscj) încocleți / Pzi: ~țez / E: în- + cocleț] (Reg) 1 vt A apuca strâns, cum se apucă cocleții Si: a încleșta (5), a înhăța (1). 2 vr (Îe) A se încocleți o luptă A se încinge o luptă. 3 vt A vorbi coerent. 4 vt A ticlui bine o minciună.