ÎMPUNGE (-pung) vb. tr. 1 A înțepa: ~ cu sulița, cu coarnele: plugarul împunge neîncetat cu strămurarea pe boul ce muncește (ION.) ¶ 2 A înfige acul în pînză, etc., spre a coase: Mama ’mpunge și eu trag, Ce mai iișoară-mi fac! (R.-COD.) ¶ 3 Ⓕ F A o ~ de fugă, a o lua la fugă, a o șterge: își luă șlicul și o împunse de fugă pe ușă (NEGR.) ¶ 4 Ⓕ ~ cu vorba, a ofensa cu vorbe înțepătoare, mușcătoare: Pe craiul cu astă vorbă îl împunse (PANN) [lat. *impungĕre].