O definiție pentru împetecătură

Explicative DEX

împetecătu sf [At: KLOPȘTOC, F. 325 / V: ~tic~ / Pl: ~ri / E: împeteca + -tură] 1-2 (Rar; d. pânză, hârtie etc.) Bucată (cu multe petice sau) formată din petice Si: ruptură, zdreanță.

Intrare: împetecătură
împetecătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împetecătură
  • ‑mpetecătură
  • împetecătura
  • ‑mpetecătura
plural
  • împetecături
  • ‑mpetecături
  • împetecăturile
  • ‑mpetecăturile
genitiv-dativ singular
  • împetecături
  • ‑mpetecături
  • împetecăturii
  • ‑mpetecăturii
plural
  • împetecături
  • ‑mpetecături
  • împetecăturilor
  • ‑mpetecăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)