zăbreá și (rar) -eálă f., pl. ele (vsl. zabralo, d. *zabradlo, fort, întăritură, apărătoare, d. braniti, a împedeca. Întîĭ s’a zis zăbrele, de unde s’a format un sing. zăbrea. V. zabran, braniște, zăbleală). Munt. Gratie de fer: ferestre cu zăbrele, a privi de la zăbrea (a privi de la gratiile ferestreĭ). Pl. Parmaclîc de fer. V. ostreț.