ZGRUNȚUROS, -OASĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. 1. Grunzuros. Frunzele, ciorchinele, pămîntul zgrunțuros și fărîmițat. DUMITRIU, N. 249. Între cei aoi pereți de piatră, abia depărtați unul de altul, cărbunele se zărește la lumina lămpilor, negru, zgrunțuros, strălucitor pe alocuri, o simplă fîșie strivită în masa enormă a muntelui. BOGZA, V. J. 150. ◊ Fig. Umblu fără să pot îndoi picioarele, căci pulpele au ceva zgrunțuros și zdruncinat în ele. CAMIL PETRESCU, U. N. 340. 2. Fig. (Despre voce) Strident, aspru. Glasul lui Trifon Guju, zgrunțuros și ursuz, se înălță peste șovăirile țăranilor. REBREANU, R. I 319.