ZGOMOTA, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.