zgomota vb. I. intr. 1 (înv., reg.) A produce zgomot.însoțitorii degajați se îmbracă zgomotind din portiere trîntite cu energie inutilă (VIN.). ♦ A trosni. Crăpă, zgomotînd, tavanul (COȘB.). ♦ (despre ape, vînt sau despre alte elemente ale naturii) A vui. 2 (pop.) A face gălăgie, hărmălaie. • prez.ind. -ez. /zgomot + -a.