Definiția cu ID-ul 513949:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vătrai (-ie), s. n. – Unealtă cu care se umblă în foc. – Var. vătral, vătrar. Sb., rut. vatrajl, cf. bg. vatral (Tiktin; Candrea; Brückner, Z. slaw. Phil., 205, cuvinte care provin din vatră).