vătrai s.n., s.m. 1 s.n. Obiect de uz casnic, de lemn sau de metal, de obicei în formă de cîrlig lung sau de lopățică cu coadă lungă, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, din cuptoare etc. ◊ Expr. Trai pe vătrai = a) viață foarte grea, de mizerie; b) viață ușoară, lipsită de griji. A duce trai pe vătrai = a duce o viață grea, plină de lipsuri. Trai cu vătrai sau un trai și un vătrai = viață grea, plină de certuri, de neînțelegeri. A toca (sau a bate toaca) pe vătrai = a) a trăi în mare sărăcie; b) a pierde timpul (stînd degeaba). 2 s.n. Analog, (pop.) Lambă (la căruță sau car). 3 s.m. (reg.) Căpetenie a colindătorilor care, în timpul colindatului, scormonește cu un băț jarul din vatră. • pl. n. -aie, -uri, m. -ai. și vătrar, vătran s.n. /vatră + -ar.