voieștniță sf [At: LB / V: boiejn~, bolejn~, boleșn~, veșn~, ~iaș~, ~ejn~, ~șiță, ~șn~, voioșn~, vojn~, voșn~, voș~ / Pl: ~țe / E: bg вощеница „lumânare de ceară”] 1 (Ban, Trs; îf voșniță) Ceea ce rămâne din fagurele fiert, după ce stors mierea și s-a scos ceara. 2 (Bot; reg) Izmă (Mentha longifolia). 3 (Bot; reg) Izma-broaștei (Mentha aquatica). 4 (Bot; reg; îf voieșniță) Izma pădurilor (Calamintha officinalis). 5 (Bot; reg; șîc voioșniță-de-albini) Roiniță² (Melissa officinalis). corectat(ă)

voieștniță s.f. (bot.; reg.) 1 Izmă (Mentha longifolia). 2 Izma-broaștei (Mentha aquatica). • pl. -e. /<bg. вощеница.

voĭéș(t)niță f., pl. e (cp. cu bg. voštenica, lumînare). Un fel de mintă (mentha silvestris).

boejniță sf vz voieștniță

boiejniță sf vz voieșniță corectat(ă)

veșniță sf vz voieștniță

voiașniță sf vz voieștniță

voiaștniță sf vz voieștniță

voiejniță sn vz voieștniță

voieșiță sf vz voieștniță

voieșniță sf vz voieștniță

vojniță sf vz voieștniță

voșniță sf vz voieștniță

voștniță sn vz voieștniță

voieștniță s. f., pl. voieștnițe

voieșniță (-țe), s. f. – Mentă sălbatică (Mentha silvestris). – Var. voieștniță, voiaș(t)niță. Bg. voneštnica (Conev 43).

VOIEȘTNIȚĂ s. v. izmă, mentă.

voieștniță s. v. IZMĂ. MENTĂ.