vizitiu sm [At: (a. 1637) ARHIVA II, 380/4 / V: (îrg) vezăteu, vezetău, vezeteu, vezet~, ~teu, (reg) vezăt~, ~zăt~, ~zeteu, ~zet~ / E: mg vezető] 1 Persoană (angajată) care mână (ca profesionist) caii la o trăsură, la o căruță etc. (având și obligația de a-i îngriji) Si: (reg) cociș, nopsamoș Vz birjar, surugiu. 2 (Pop; art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația gemenilor Si: (reg) ocol.