VARTĂ s. f. 1. (Mold.) Strajă, gardă. Au poroncit de au schimbat toate vărțile pre la toate porțile. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE, apud TEW. ♦ Escortă. A: Au trimis de i-au luat cu vartă, de i-au dus la Harcov. NECULCE. // B: Pre Ion hatmanul . . . supt vartă l-au pus și cu mare ocară l-au dus. R. GRECEANU. 2. (Mold., Trans. SE) Sediul unui corp de gardă, care servea și ca loc de detenție.A: În vartă prespre toată noaptea rîs și batjocorit de slujitori [fu]. VARLAAM. Spre închisoarea si legarea trupului un lanțuh și o vartă destule sînt. CANTEMIR, IST.; cf. NECULCE; NECULCE, apud TEW. C: Au vrut să-l puie în vartă. TEMPEA, apud TEW. Au pus la vart pe preotul Toma. TEMPEA, apud TEW. Variante: vart subst. (TEMPEA, apud TEW). Etimologie: pol. warta, ucr. varta; vart < germ. Wart.