vătrai [At: PO 307/12 / V: (pop) ~ar (Pl: ~are, ~aruri), (reg) ~an, vărtar, vlătar, vrătar (Pl: vrătaruri) / Pl: ~e, (reg) ~uri, (18-19) ~ / E: vatră + -ai cf srb vătralj, bg ватрал] 1 sn Obiect de uz casnic, de lemn sau de metal, de obicei în formă de cârlig lung sau de lopățică cu coadă lungă, cu care se scormonește ori se trage jarul sau cenușa Vz cociorvă¹ (1), jeruitor, piscălău, scociorâtor, spuzar, vășcălan (2). 2 sn (Pop; îs) Trai cu ~ sau (reg) un trai și un ~ Viață grea, cu permanente neînțelegeri și certuri. 3 sn (Mun; îs) Trai pe ~ Viață foarte grea. 4 sn (Pfm; îas) Viață lipsită de griji. 5 sn (Reg; îe) A toca (sau a bate toaca) pe ~ A trăi în mare sărăcie. 6 sn (Reg; îae) A pierde timpul. 7 sn (Mun; irn; îe) (A fi) crai pe ~ (A fi un) tânăr fără căpătâi. 8 sn (Mun; irn; îae) (A fi) foarte sărac. 9 sn (Mun; îe) A-i lua (cuiva) ~ul țestului A nu avea ce lua de la cineva. 10 sn (Trs; îe) (A pleca) cu ~ și cu cociorvă (A pleca) cu tot avutul. 11 sn (Mun; îe) A lua (pe cineva) la ~e A goni (pe cineva). 12 sn (Dep) Sabie. 13 sn (Reg; pan) Unealtă de fier cu mâner de lemn, cu ajutorul căreia se fac gropi pentru îngropatul viței de vie. 14 sn (Pop; pan) Fiecare dintre cele două vergele de metal care leagă, la căruță, capetele crucii de capetele osiei. 15 sn (Reg; îf vătrar) Cenușar (5) (la sobă). 16 sn (Olt) Loc de casă. 17 sn (Reg) Piatra stătătoare a morii Si: (reg) podină. 18 sm (Olt) Căpetenie a colindătorilor care, în timpul colindului (din ajunul Crăciunului), scormonește cu un băț jarul din vatră. 19 sm (Reg; îf vătrar) Cărbunar (1).ватрал