TUFĂNICĂ, tufănele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, care a dat naștere la numeroase varietăți de crizanteme, avînd florile de culoare galbenă, roșie sau albă, dispuse în capitule (Chrysanthemum indicum; chrysanthemum sinense). V. crizantemă. Tufănica este cînd albă ca omătul, și tot ca omătul cu profunzimi de viorea, cînd galbenă ca floarea soarelui, cînd ruginie, cînd galbenă-verde, cînd roșioară-albastră. GALACTION, O. I 325. Sînt așezate... pe birou vase cu flori de tufănică. SAHIA, U.R.S.S. 113. Prin grădini se iviră tufănelele albe și vinete. SANDU-ALDEA, D. N. 151. – Pl. și: tufănici (M. I. CARAGIALE, C. 44).