tibet sn [At: (a. 1853) IORGA, S. D. VI, 138 / V: (îrg) tab~, teb~ / Pl: ? / E: tc tibet] 1 (Iuz) Lână de Tibet. 2 (Mun) Țesătură făcută din tibet (1). 3 (Reg) Haină țărănească. 4 (Reg) Blană de oaie din Tibet. 5 (Mun) Basma neagră de satin. 6 (Reg) Panglică (de satin).

TIBET, tibeturi, s. n. (Învechit) Un fel de țesătură de lînă. Împodobise... un cap mare de porc cu tibet conabiu și albastru. DELAVRANCEA, S. 182. Ș-au prăpădit tibetul roșu din codițele cari le joacă pe spate. id. ib. 225.

TIBET ~uri n. 1) Țesătură de lână divers colorată. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<turc. tibet

Tibet n. țară în Azia centrală, tributară Chinei, azi principalul centru al budhismului: 2 mil. loc. Cap. Lassa (Tibetan).

tibet n. blană de oaie din Tibet, cu lâna lungă și creață.

tibét n., pl. urĭ (turc. tibet). Vechĭ. Lînă de Tibet. Azĭ. Munt. Rar. Pînza din asemenea lînă. Basma neagră de satin. Panglică de satin.

tabet² sn vz tibet

tebet sn vz tibet

țibet^[1] sm vz zibetă

țivetă^[1] sf vz zibetă

zibetă sf [At: AR (1829), 20²/26 / V: (înv) tibet sm, tive~ / Pl: ~te / E: fr zibeth, civette, ger Zibet] 1 Mamifer carnivor cu părul cenușiu și cu pete negre, care trăiește în Africa (Viverra zibetha). 2 Lichid vâscos cu miros de musc, produs de zibetă (1), folosit în parfumerie.

zibetă s.f. (zool.) Mamifer carnivor, din familia viveridelor, cu părul cenușiu, pătat cu negru, măsurînd 50 cm lungime, prezentă în savanele africane, care secretă un suc onctuos folosit în parfumerie (Viverra zibetha); civetă. • pl. -e. /<fr. zibeth, it. zibetto; cf. ar. zabad.

*ZIBETĂ (pl. -te) sf. 🐒 Mamifer carnivor, cu părul cenușiu, pătat cu negru, care trăește prin Africa; are la perineu un fel de pungă glandulară în care se îngrămădește un lichid cu miros de mosc (Viverra zibetha) (🖼 5369) [fr. zibeth].

ZIBETĂ, zibete, s. f. Mamifer carnivor cu părul cenușiu pătat cu negru, care trăiește în Africa (Viverra zibetha). – Fr. zibeth.

ZIBETĂ s.f. Mamifer carnivor cu părul cenușiu, pătat cu negru, care trăiește în Africa. [< fr. zibeth].

ZIBETĂ s. f. Mamifer carnivor din familia viveridelor, cu părul cenușiu, pătat cu negru, prezentă în savanele africane, care secretă un suc onctuos folosit în parfumerie. (din fr. zibeth)

zibetă f. 1. mic animal carnivor din Africa, care produce un lichid cu miros de mosc (Viverra zibetha); 2. lichid produs de acest animal.

*zibétă f., pl. e și zibét m. (fr. civette, it. zĭbetto, d. ar. zabad). Un mic cŭadruped carnivor care are la coadă un mic buzunar în care se adună o materie cu un puternic miros de mosc și care se întrebuințează în parfumerie (viverra zibeta). Materia produsă de acest animal.

tibet (țesătură) (înv.) s. n., (sorturi) pl. tibeturi

Tibet (podiș; regiune) s. propriu n.

*Tibet (podiș) s. propriu n.

tibet (țesătură) (înv.) s. n., (sorturi) pl. tibeturi

tibet s. n., (sorturi) pl. tibeturi

zibetă s. f., g.-d. art. zibetei; pl. zibete

zibetă s. f., g.-d. art. zibetei; pl. zibete

zibetă s. f., pl. zibete

tibet (-turi), s. n. – Stofă de lînă. Fr. thibet.

tibet s.n. (înv.) 1. numele unei țesături de lână de oaie din Tibet. 2. basma neagră de satin.