2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEZIST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist.

TEZIST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist.

tezist, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. II, 249 / Pl: ~iști, ~e / E: teză + -ist] 1-2 a Care se bazează pe tezism (1-2). 3-4 a Care aparține tezismului (1-2). 5 a Care susține o anumită teză (4) în artă, în literatură etc. 6-8 smf Adept al tezismului (1-3).

TEZIST, -Ă, teziști, -ste, adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. Această bucată e nu numai tendenționistă, ci curat tezistă. IBRĂILEANU, SP. CR. 107. Drama poate să fie tezistă, scrisă pentru dovedirea unei anumite teze. GHEREA, ST. CR. II 249. ♦ (Substantivat) Adept al tezismului. Una din trăsăturile caracteristice ale teziștilor este că ei cred că însușirea artistică (așa iese din vorbele lor) nu se deosebește de însușirile intelectuale în general. GHEREA, ST. CR. I 301.

TEZIST, -Ă adj. Care enunță și susține o anumită teză în artă, în literatură etc. // s.m. și f. Adept al tezismului. [< teză + -ist].

TEZIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al tezismului. (< teză + -ist)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tezist adj. m., s. m., pl. teziști; adj. f., s. f. tezistă, pl. teziste

tezist adj. m., s. m., pl. teziști; adj. f., s. f. tezistă, pl. teziste

tezist adj. m., s. m., pl. teziști; f. sg. tezistă, pl. teziste

Intrare: tezist (adj.)
tezist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tezist
  • tezistul
  • tezistu‑
  • tezistă
  • tezista
plural
  • teziști
  • teziștii
  • teziste
  • tezistele
genitiv-dativ singular
  • tezist
  • tezistului
  • teziste
  • tezistei
plural
  • teziști
  • teziștilor
  • teziste
  • tezistelor
vocativ singular
plural
Intrare: tezist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tezist
  • tezistul
  • tezistu‑
plural
  • teziști
  • teziștii
genitiv-dativ singular
  • tezist
  • tezistului
plural
  • teziști
  • teziștilor
vocativ singular
  • tezistule
  • teziste
plural
  • teziștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tezist, tezistăadjectiv

  • 1. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Această bucată e nu numai tendenționistă, ci curat tezistă. IBRĂILEANU, SP. CR. 107. DLRLC
    • format_quote Drama poate să fie tezistă, scrisă pentru dovedirea unei anumite teze. GHEREA, ST. CR. II 249. DLRLC
etimologie:
  • Teză + sufix -ist. DEX '09 DEX '98 DN

tezist, teziștisubstantiv masculin
tezistă, tezistesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care practică tezismul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Una din trăsăturile caracteristice ale teziștilor este că ei cred că însușirea artistică (așa iese din vorbele lor) nu se deosebește de însușirile intelectuale în general. GHEREA, ST. CR. I 301. DLRLC
etimologie:
  • Teză + sufix -ist. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.