opțiuni
  • info

4 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENCUIT1 s. n. Acțiunea de a tencui și rezultatul ei; tencuire. – V. tencui.

TENCUIT1 s. n. Acțiunea de a tencui și rezultatul ei; tencuire. – V. tencui.

TENCUIT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.

TENCUIT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.

tencuit3, ~ă a [At: SANDU-ALDEA, D. N. 188 / Pl: ~iți, ~e / E: tencui2] (Rar) Așezat în teancuri1 (2) .

tencuit2, ~ă a [At: PENESCU, M. 63/10 / V: (înv) tin~ / Pl: ~iți, ~e / E: tencui1] 1 (D. ziduri, construcții etc.) Acoperit cu tencuială (2) Si: (reg) văcălit. 2 (Îvr; d. pereți) Tapisat (1).

tencuit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: tencui1] Tencuire.

TENCUIT1 s. n. Acțiunea de a tencui; tencuire.

TENCUIT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. Înăuntru bisericii sînt două coloane mărețe, dar, îndată ce le atingi cu mîna, vezi că sînt de lemn scobit, tencuite, ca să imite coloanele de marmură. BOLINTINEANU, O. 294.

TENCUI, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn’kuvaty.

TENCUI, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn’kuvaty.

tâncui v vz tencui1

tencui2 vt [At: SEVASTOS, N. 126 / Pzi: ~esc / E: teanc1 + -ui] (Rar) A strânge ceva în teancuri1 (2) Si: a împacheta.

tencui1 vt [At: NECULCE, L. 308 / V: (reg) tân~, tinciui, tin~ / Pzi: ~esc, (reg) tencui / E: ucr тинькувати] 1 (C. i. pereți, construcții etc.) A acoperi cu un strat de tencuială (2) Si: (reg) a drișcui, a malterezi, a măltări, a măltărui, a văcăli. 2 (Reg; c. i. pereți) A unge cu mumială. 3 (îrg; c. i. pereți, pomi etc.) A vărui.

tinciui v vz tencui1

tincui v vz tencui1

tincuit, ~ă a vz tencuit2

TENCUI1, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid cu tencuială. Tencuiește muchia zidului de lîngă țîțîna de jos a ușii. I. BOTEZ, ȘC. 122.

TENCUI 2, tencuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strînge ceva în teancuri, a împacheta. Toate le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126.

A TENCUI ~iesc 1. tranz. (pereți, tavane etc.) A acoperi cu tencuială. 2. intranz. A efectua lucrări de tencuială; a face tencuială. /<ucr. tyn’kuvaty

tencuì v. 1. a da cu tencueală un perete; 2. a așterne cu ghips. [Pol. TYNKOWAC (din nemț. tünchen)].

tencuĭésc v. tr. (rut. tinkuvati, pol. tynkowač, d. germ. tünchen, a vărui, tünche, spoĭală, care vine d. lat. túnica, cămașă). Acoper un zid cu un strat de tencuĭală. V. văruĭesc, spoĭesc, sclivisesc, muruĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tencuit s. n.

tencuit s. n.

tencuit s. n.

tencui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, 3 sg. tencuiește, imperf. 1 tencuiam; conj. prez. 1 sg. să tencuiesc, 3 să tencuiască

tencui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, imperf. 3 sg. tencuia; conj. prez. 3 să tencuiască

tencui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, imperf. 3 sg. tencuia; conj. prez. 3 sg. și pl. tencuiască

tencui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, conj. tencuiască)

tencuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TENCUIT s. (CONSTR.) tencuire. (~ul unui perete.)

TENCUIT adj. (CONSTR.) (Transilv.) văcălit. (Perete ~.)

TENCUIT s. (CONSTR.) tencuire. (~ unui perete.)

TENCUIT adj. (CONSTR.) (Transilv.) văcălit. (Perete ~.)

TENCUI vb. v. lipi, murui, spoi, vărui.

TENCUI vb. (CONSTR.) (reg.) a malterezi, (Ban.) a drișcui, (Transilv. și Ban.) a măltări, (Maram.) a măltărui, (Transilv.) a văcăli. (A ~ un perete.)

tencui vb. v. LIPI. MURUI. SPOI. VĂRUI.

TENCUI vb. (CONSTR.) (reg.) a malterezi, (Ban.) a drișcui, (Transilv. și Ban.) a măltări, (Maram.) a măltărui, (Transilv.) a văcăli. (A ~ un perete.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tencui (-uesc, -it), vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s. f. (strat de mortar); tencuitor, s. m. (meseriaș care tencuiește).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tencui, tencuiesc v. t. a bate.

Intrare: tencuit (adj.)
tencuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tencuit
  • tencuitul
  • tencuitu‑
  • tencuită
  • tencuita
plural
  • tencuiți
  • tencuiții
  • tencuite
  • tencuitele
genitiv-dativ singular
  • tencuit
  • tencuitului
  • tencuite
  • tencuitei
plural
  • tencuiți
  • tencuiților
  • tencuite
  • tencuitelor
vocativ singular — —
plural — —
tincuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tencuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tencuit
  • tencuitul
  • tencuitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • tencuit
  • tencuitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: tencui (constr.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tencui
  • tencuire
  • tencuit
  • tencuitu‑
  • tencuind
  • tencuindu‑
 singular plural
  • tencuiește
  • tencuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tencuiesc
 (să)
  • tencuiesc
  • tencuiam
  • tencuii
  • tencuisem
a II-a (tu)
  • tencuiești
 (să)
  • tencuiești
  • tencuiai
  • tencuiși
  • tencuiseși
a III-a (el, ea)
  • tencuiește
 (să)
  • tencuiască
  • tencuia
  • tencui
  • tencuise
plural I (noi)
  • tencuim
 (să)
  • tencuim
  • tencuiam
  • tencuirăm
  • tencuiserăm
  • tencuisem
a II-a (voi)
  • tencuiți
 (să)
  • tencuiți
  • tencuiați
  • tencuirăți
  • tencuiserăți
  • tencuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tencuiesc
 (să)
  • tencuiască
  • tencuiau
  • tencuiră
  • tencuiseră
tâncui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tincui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tinciui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tencui (teanc)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tencui
  • tencuire
  • tencuit
  • tencuitu‑
  • tencuind
  • tencuindu‑
 singular plural
  • tencuiește
  • tencuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tencuiesc
 (să)
  • tencuiesc
  • tencuiam
  • tencuii
  • tencuisem
a II-a (tu)
  • tencuiești
 (să)
  • tencuiești
  • tencuiai
  • tencuiși
  • tencuiseși
a III-a (el, ea)
  • tencuiește
 (să)
  • tencuiască
  • tencuia
  • tencui
  • tencuise
plural I (noi)
  • tencuim
 (să)
  • tencuim
  • tencuiam
  • tencuirăm
  • tencuiserăm
  • tencuisem
a II-a (voi)
  • tencuiți
 (să)
  • tencuiți
  • tencuiați
  • tencuirăți
  • tencuiserăți
  • tencuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tencuiesc
 (să)
  • tencuiască
  • tencuiau
  • tencuiră
  • tencuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tencuit, tencuităadjectiv

  • 1. Acoperit cu tencuială. DEX '09 DLRLC
    sinonime: văcălit
    • format_quote Înăuntru bisericii sînt două coloane mărețe, dar, îndată ce le atingi cu mîna, vezi că sînt de lemn scobit, tencuite, ca să imite coloanele de marmură. BOLINTINEANU, O. 294. DLRLC
etimologie:
  • vezi tencui DEX '98 DEX '09

tencuitsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a tencui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tencuire
etimologie:
  • vezi tencui DEX '98 DEX '09

tencui, tencuiescverb

  • 1. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tencuiește muchia zidului de lîngă țîțîna de jos a ușii. I. BOTEZ, ȘC. 122. DLRLC
etimologie:

tencui, tencuiescverb

  • 1. rar A strânge ceva în teancuri. DLRLC
    sinonime: împacheta
    • format_quote Toate le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.