2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

târșui vt [At: UDRESCU, GL. / Pzi: târșui, ~esc / E: târș2 + -ui] (Mun) A mătura cu târșui2 (17) Si: (reg) a târnui (1).

Sinonime

TÂRȘUI vb. v. târnui.

tîrșui vb. v. TÎRNUI.

Intrare: târșuire
târșuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșuire
  • târșuirea
plural
  • târșuiri
  • târșuirile
genitiv-dativ singular
  • târșuiri
  • târșuirii
plural
  • târșuiri
  • târșuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: târșui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târșui
  • târșuire
  • târșuit
  • târșuitu‑
  • târșuind
  • târșuindu‑
singular plural
  • târșuiește
  • târșuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșuiesc
(să)
  • târșuiesc
  • târșuiam
  • târșuii
  • târșuisem
a II-a (tu)
  • târșuiești
(să)
  • târșuiești
  • târșuiai
  • târșuiși
  • târșuiseși
a III-a (el, ea)
  • târșuiește
(să)
  • târșuiască
  • târșuia
  • târșui
  • târșuise
plural I (noi)
  • târșuim
(să)
  • târșuim
  • târșuiam
  • târșuirăm
  • târșuiserăm
  • târșuisem
a II-a (voi)
  • târșuiți
(să)
  • târșuiți
  • târșuiați
  • târșuirăți
  • târșuiserăți
  • târșuiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșuiesc
(să)
  • târșuiască
  • târșuiau
  • târșui
  • târșuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)