opțiuni
  • info

11 definiții pentru sâsâitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂSÂITURĂ, sâsâituri, s. f. Sunet caracteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit1. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [Pr.: -sâ-i-] – Sâsâi + suf. -tură.

SÂSÂITURĂ, sâsâituri, s. f. Sunet caracteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit1. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [Pr.: -sâ-i-] – Sâsâi + suf. -tură.

sâsâitură sf [At: BARCIANU / V: (rar) ~săi~ / Pl: ~ri / E: sâsâi2 + -tură] 1-2 Sâsâială (1, 3).

sâsăitură sf vz sâsâitură

SÎSÎITURĂ, sîsîituri, s. f. Zgomot asemănător sunetului scos de șerpi, gîște etc.; sîsîit. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată și prelungită a sunetului «s» (cu scopul de a obține liniște). Freamăt neîncetat și sîsîituri, în vreme ce pe scenă domni în fracuri discutau. DUMITRIU, B. F. 160.

săsăitură f. șuierătură.

sîsîitúră f., pl. ĭ. Sîsîĭală, sunet sîsîit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sâsâitură (desp. -sâ-i-) s. f., g.-d. art. sâsâiturii; pl. sâsâituri

sâsâitură (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. sâsâiturii; pl. sâsâituri

sâsâitură s. f. (sil. -sâ-i-), g.-d. art. sâsâiturii; pl. sâsâituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SÂSÂITURĂ s. 1. v. șuierătură. 2. v. sâsâit.

SÎSÎITURĂ s. 1. fîsîitură, șuierătură. (~ de șerpi.) 2. sîsîială, sîsîit. (Se aude o ~.)

Intrare: sâsâitură
sâsâitură substantiv feminin
  • silabație: sâ-sâ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâsâitură
  • sâsâitura
plural
  • sâsâituri
  • sâsâiturile
genitiv-dativ singular
  • sâsâituri
  • sâsâiturii
plural
  • sâsâituri
  • sâsâiturilor
vocativ singular —
plural —
sâsăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sâsâitură, sâsâiturisubstantiv feminin

  • 1. Sunet caracteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: fâsâitură sâsâială sâsâit șuierătură
    • 1.1. Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Freamăt neîncetat și sîsîituri, în vreme ce pe scenă domni în fracuri discutau. DUMITRIU, B. F. 160. DLRLC
etimologie:
  • Sâsâi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.