Definiția cu ID-ul 509041:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
surugiu (-ii), s. m. – 1. Vizitiu de poștalion. – 2. Birjar. – Mr. surugiu. Tc. sürücü (Roesler 603; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1956), cf. ngr. σουρουτζής, sb. surudžija. – Der. surugu(i)esc, adj. (de surugiu); surug(i)ește, adv. (ca surugii).