strapazan [At: DAMÉ, T. 126 / V: (rar) ~pez~, ~repezen sn, ~repezeu / Pl: (1-3) ~e, (4-5) ~i / E: s- + trapazan] 1 sn Cui de lemn sau de metal, fixat pe marginea bărcii, de care se sprijină vâsla Si: ujbă, (reg) opac³, (2) scarmos. 2 sn (Mun; Olt) Parmaclâc (de lemn) la prispă. 3 sn (Pex) Prispă (1). 4 sm Pui de șalău. 5 sm Pui de crap.

STRAPAZAN, strapazane, s. n. (Regional) Cui (de lemn) fixat pe marginea bărcii, de care se leagă vîslele, cu ajutorul unei curelușe; p. ext. cuiul împreună cu curelușa. Smulse vîslele din fundul bărcii, le înfipse în strapazanele lor și trase o dată din răsputeri. DUMITRIU, P. F. 19. – Variantă: strapezan (ANTIPA, P. 467) s. n.

STRAPAZAN ~e n. pop. Dispozitiv pentru fixarea vâslelor, constând dintr-un cui fixat de marginea luntrii și o curelușă. /<turc. strabzan

strapazan (strepezen) m. 1. cuiul de care se prinde vâsla de luntre; 2. puiu de crap până la 30 cm. [Origină necunoscută].

strapazán, V. trapazan.

strapezan² sn vz strapazan

strepezen sm, sn vz strapazan

strepezeu sm, sn vz strapazan

trapazan sn [At: DDRF / V: (reg) ~puz~, trepuz~, tropoz~, tropuz~ / Pl: ~e / E: tc trabzan] (Mun) 1 Legătură care ține vâsla la barcă. 2 Pridvor. 3 Gard la prispă. 4 Balustradă (1).

STRAPEZAN s. n. v. strapazan.

strepezen n. V. strapazan.

trapazán și strapazán n., pl. e (turc. trabzan, șir de gratiĭ, tramazán, tribună; sîrb. trabozan, tindă). Dun. Scarmos, cuĭu de care se ține vîsla. Munt. vest (tropuzan) „pridvor, prispă” (CL. 1910, 396), balustradă: sprijinit de tropuzanu scăriĭ, am scoborît pe covertă, și de aci jos în cabină (ChN. 1, 161). – Și trapuzan. Și ceaprazan (din ceapraz și trapazan în Rț. (rev. I. Crg. 4, 250), scarmos.

strapazan s. n., pl. strapazane

strapazan s. n., pl. strapazane

strapazan s. n., pl. strapazane

STRAPAZAN s. ujbă, (pop.) opac, (reg.) scarmos. (~ul unei lotci.)

STRAPAZAN s. ujbă, (pop.) opac, (reg.) scarmos. (~ al unei lotci.)

strapazan (-ne), s. n. – Cuiul de care se leagă vîsla. Probabil în legătură cu ngr. τράπεζα „masă” sau „bancă”.

strapazan, strapazane, s.n. și strapazani, s.m. (reg.) 1. (s.n.) cui de lemn sau de metal, fixat pe marginea bărcii, de care se sprijină vâsla; ujbă, opac, scarmos. 2. (s.n.) parmaclâc de lemn la prispă; prispă. 3. (s.m.) pui de șalău sau de crap (până la 30 de cm).