spital [At: PRAV. MOLD. 52^r/15 / V: (îrg) șp~, șpitali, (înv) os~, ospitale, ~lie sf, ~ion sm, șpitaliu, ~iu, (reg) ispitai, is~, ispitaliu, ișpitaliu, ișpitai, ișp~, ișpitar, șpitai, șpitală sf, șpitar sm / Pl: ~e, (înv) ~uri, (10) ~i sm / E: ngr σπιτάλι,, ger Spital, lat hospitale, fr hôpital; ispital, ișpital, ișpitar < mg ispitál(y)] 1 sn (Înv; șîs ~ pentru săraci, ~ de obște) Instituție filantropică în care erau primiți bolnavii sau bătrânii lipsiți de resurse materiale pentru îngrijire și tratament Si: (înv) bolniță (1). 2 sn Instituție medicală curativ profilactică, în care sunt îngrijiți și tratați oamenii bolnavi, răniți etc. și unde se studiază bolile Si: bolniță. 3 sn (Pex) Clădire în care își are sediul spitalul (2) Si: (înv) bolniță. 4 sn (Pex) Personalul dintr-un spital (2). 5 sn (Înv; îs) ~ de naștere Maternitate. 6 sn (Îs) ~ de psihiatrie, (fam) ~ de nebuni, (reg) șpitaru nebunilor, șpitala bolindă, ișpitar de bolânzi, șpital pentru ai nărozi Ospiciu. 7 sn Clădire special amenajată în care sunt îngrijite animalele bolnave Si: (înv) bolniță (2) 8 sn (Arg) Închisoare. 9 sn (Arg) Palton. 10 sm (Îvr; îf ~iu) Infirmier.