5 definiții pentru singurit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
singurit, ~ă [At: VĂCĂRESCUL, GR. 20/2 / Pl: ~iți, ~e / E: singur + -it] 1 a (Înv; d. lucruri, locuri, arbori etc.) Singuratic (4). 2-3 sn, a (Șîs nume~) Singular (1-2).
singurít, -ă adj. Vechĭ. Rar. Singuratic. S. n. Sec. 19. Gram. Singular.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SINGURIT adj., s. v. singular.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
singurit adj., s. v. SINGULAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
singurit, -ă, adj. (înv.) 1. (despre lucruri, locuri, arbori) răzleț, singuratic. 2. (în sintagmă) nume singurit = singular.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: singurit
singurit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)