5 intrări

47 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIFONAT, -Ă, sifonați, -te, adj. (Despre lichide) Amestecat cu sifon (3). – V. sifona.

SIFONAT, -Ă, sifonați, -te, adj. (Despre lichide) Amestecat cu sifon (3). – V. sifona.

sifonat1, a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ați, ~e / E: sifona1] (D. băuturi alcoolice) Amestecat cu sifon.

sifonat2, a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ați, ~e / E: sifona2] (Arg) Supărat (2).

SIFONA, sifonez, vb. I Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu dioxid de carbon. – Din fr. siphonner.

ȘIFONA, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner.

ȘIFONAT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona.

ȘIFONAT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona.

ȘIFONAT1 s. n. Faptul de a (se) șifona.V. șifona.

ȘIFONAT1 s. n. Faptul de a (se) șifona.V. șifona.

sifona2 vr [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~nez / E: sifon] (Arg) A se supăra (11).

sifona1 vt [At: PREDA, R. 235 / Pzi: ~nez / E: sifon cf fr siphonner] 1 (C. i. lichide) A transvaza cu ajutorul unui sifon. 2 (Teh; c. i. materiale fluide) A turna într-un tipar cu ajutorul sifonului. 3 (Rar; c. i. băuturi) A amesteca cu sifon.

șifona [At: COSTINESCU / Pzi: ~nez / E: fr chiffonner] 1-2 vtr (C. i. materiale textile, obiecte de îmbrăcăminte, hârtie etc.) A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea, formând încrețituri neregulate Si: a (se) boți (3-4), a (se) mototoli. 3-4 vtr (Fam; fig) A (se) supăra. 5 vt (Fam; fig) A batjocori (1).

șifonat1 sn [At: DEX / Pl: (nob) ~uri / E: șifona] (Rar) Șifonare.

șifonat2, ~ă a [At: BUL. FIL. IV, 128 / Pl: ~ați, ~e / E: șifona] 1 (D. țesături, obiecte de îmbrăcăminte, hârtie etc.) Cu netezimea deformată de încrețituri neregulate Si: boțit (1), mototolit. 2 (Fam; fig) Supărat. 3 (Fam; fig) Batjocorit2 (1).

SIFONA, sifonez, vb. I. Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu bioxid de carbon. – Din fr. siphonner.

ȘIFONA, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner.

SIFONA, sifonez, vb. I. Tranz. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul unui sifon.

ȘIFONA, șifonez, vb. I. Tranz. A cocoloși, a boți, a mototoli. La mijloc, pe marginea banchetei, să nu-și sifoneze pliurile de mătase. C. PETRESCU, C. V. 173. ◊ Fig. Nu cumva d. prefect Emil Sava să fie pus în cunoștință că au participat la o discuție unde onoarea sa fost-a atît de brutal șifonată, C. PETRESCU, O. P. II 150.

ȘIFONAT, -Ă, șifonați, -te, adj. Cocoloșit, boțit, mototolit.

SIFONA vb. I. tr. 1. A transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon mai jos decît restul conductei. [< fr. siphonner].

ȘIFONA vb. I. tr., refl. A (se) cocoloși, a (se) mototoli. ♦ tr., refl. A jigni (pe cineva) prin vorbe sau prin fapte. ♦ refl. (Fam.) A se supăra, a se simți jignit. [< fr. chiffonner].

SIFONA vb. tr. 1. a transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon1 (1). 2. a trece o conductă pe sub un obstacol care are nivelul mai jos decât restul conductei. (< fr. siphonner)

ȘIFONA vb. tr., refl. 1. a (se) cocoloși, a (se) mototoli. 2. (fam.) a (se) supăra, a (se) simți jignit. (< fr. chiffonner)

A SIFONA ~ez tranz. rar (lichide) A trece într-un alt recipient cu ajutorul unui sifon. /Din sifon

A ȘIFONA ~ez tranz. A face să se șifoneze. /<fr. chiffonner

A SE ȘIFONA mă ~ez intranz. 1) (despre țesături, îmbrăcăminte etc.) A-și pierde netezimea și forma; a se boți; a se mototoli. 2) fam. (despre persoane) A deveni ursuz ca urmare a acțiunilor sau a vorbelor usturătoare ale cuiva; a se bosumfla; a se îmbufna; a se oțări. /<fr. chiffonner

*șifonéz v. tr. (fr. chiffonner). Barb. Boțesc, mototolesc. Fig. Supăr, ofensez, jignesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sifona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sifonez, 3 sifonea; conj. prez. 1 sg. să sifonez, 3 să sifoneze

șifona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șifonez, 3 șifonea; conj. prez. 1 sg. să șifonez, 3 să șifoneze

sifona (a ~) vb., ind. prez. 3 sifonea

șifona (a ~) vb., ind. prez. 3 șifonea

sifona vb., ind. prez. 1 sg. sifonez, 3 sg. și pl. sifonea

șifona vb., ind. prez. 1 sg. șifonez, 3 sg. și pl. șifonea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘIFONA vb. a (se) boți, a (se) mototoli, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) târnosi. (I s-au ~ pantalonii.)

ȘIFONAT adj. boțit, mototolit, necălcat. (Haine ~.)

ȘIFONA vb. a (se) boți, a (se) mototoli, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) tîrnosi. (I s-au ~ pantalonii.)

ȘIFONAT adj. boțit, mototolit, necălcat. (Haine ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a șifona mutra expr. (cuiva) expr. a desfigura (pe cineva) în bătaie.

șifona, șifonez I. v. t. a bate (pe cineva). II. v. r. a se supăra, a se bosumfla.

șifonat, -ă, șifonați, -te adj. 1. bătut, cotonogit. 2. supărat, bosumflat.

Intrare: sifonat
sifonat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sifonat
  • sifonatul
  • sifonatu‑
  • sifona
  • sifonata
plural
  • sifonați
  • sifonații
  • sifonate
  • sifonatele
genitiv-dativ singular
  • sifonat
  • sifonatului
  • sifonate
  • sifonatei
plural
  • sifonați
  • sifonaților
  • sifonate
  • sifonatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sifona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sifona
  • sifonare
  • sifonat
  • sifonatu‑
  • sifonând
  • sifonându‑
singular plural
  • sifonea
  • sifonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sifonez
(să)
  • sifonez
  • sifonam
  • sifonai
  • sifonasem
a II-a (tu)
  • sifonezi
(să)
  • sifonezi
  • sifonai
  • sifonași
  • sifonaseși
a III-a (el, ea)
  • sifonea
(să)
  • sifoneze
  • sifona
  • sifonă
  • sifonase
plural I (noi)
  • sifonăm
(să)
  • sifonăm
  • sifonam
  • sifonarăm
  • sifonaserăm
  • sifonasem
a II-a (voi)
  • sifonați
(să)
  • sifonați
  • sifonați
  • sifonarăți
  • sifonaserăți
  • sifonaseți
a III-a (ei, ele)
  • sifonea
(să)
  • sifoneze
  • sifonau
  • sifona
  • sifonaseră
Intrare: șifona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șifona
  • șifonare
  • șifonat
  • șifonatu‑
  • șifonând
  • șifonându‑
singular plural
  • șifonea
  • șifonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șifonez
(să)
  • șifonez
  • șifonam
  • șifonai
  • șifonasem
a II-a (tu)
  • șifonezi
(să)
  • șifonezi
  • șifonai
  • șifonași
  • șifonaseși
a III-a (el, ea)
  • șifonea
(să)
  • șifoneze
  • șifona
  • șifonă
  • șifonase
plural I (noi)
  • șifonăm
(să)
  • șifonăm
  • șifonam
  • șifonarăm
  • șifonaserăm
  • șifonasem
a II-a (voi)
  • șifonați
(să)
  • șifonați
  • șifonați
  • șifonarăți
  • șifonaserăți
  • șifonaseți
a III-a (ei, ele)
  • șifonea
(să)
  • șifoneze
  • șifonau
  • șifona
  • șifonaseră
Intrare: șifonat (adj.)
șifonat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șifonat
  • șifonatul
  • șifonatu‑
  • șifona
  • șifonata
plural
  • șifonați
  • șifonații
  • șifonate
  • șifonatele
genitiv-dativ singular
  • șifonat
  • șifonatului
  • șifonate
  • șifonatei
plural
  • șifonați
  • șifonaților
  • șifonate
  • șifonatelor
vocativ singular
plural
Intrare: șifonat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șifonat
  • șifonatul
  • șifonatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șifonat
  • șifonatului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sifonat, sifonaadjectiv

  • 1. (Despre lichide) Amestecat cu sifon. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi sifona DEX '98 DEX '09

sifona, sifonezverb

  • 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului. DEX '09 DEX '98
  • 3. A acidula un lichid cu dioxid de carbon. DEX '09
  • 4. A trece o conductă pe sub un obstacol care are nivelul mai jos decât restul conductei. MDN '00
etimologie:

șifona, șifonezverb

  • 1. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți; a (se) cocoloși. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote La mijloc, pe marginea banchetei, să nu-și șifoneze pliurile de mătase. C. PETRESCU, C. V. 173. DLRLC
    • 1.1. figurat familiar A (se) supăra, a (se) bosumfla; a jigni (pe cineva) sau a se simți jignit (de cineva) prin vorbe sau prin fapte. DEX '09 DEX '98 DN
      • format_quote Nu cumva d. prefect Emil Sava să fie pus în cunoștință că au participat la o discuție unde onoarea sa fost-a atît de brutal șifonată, C. PETRESCU, O. P. II 150. DLRLC
etimologie:

șifonat, șifonaadjectiv

etimologie:
  • vezi șifona DEX '09 DEX '98

șifonatsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) șifona. DEX '09
etimologie:
  • vezi șifona DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.