SERHAT, serhaturi, s. n. (Învechit) Cetate turcească la granița țărilor romînești. S-a făcut obicei... a se da pe fieșce an zaharea îmbelșugată din țeară la serhaturile turcești de pe malul Dunării. ODOBESCU, S. I 326. Le-au murit vitele tot cărînd la zaherele pe la serhaturi. GHICA, S. 512.