semizeu sm [At: PLEȘOIANU, C. 117/15 / Pl: e~i / E: semi- + zeu cf fr demi-dieu] 1 Erou mitologic născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor, care în raport cu ceilalți zei avea un rang inferior. 2 (Fam) Persoană înzestrată cu calități excepționale (care se impune prin valoarea sa). 3 (Fam; irn) Persoană cu pretenții (nejustificate) de superioritate. 4 (Fam; irn) Persoană cu relații printre persoane suspuse.