răculeț sm [At: DDRF / Pl: ~i / E: rac² + -uleț] 1-2 (Șhp) Rac² (1) mic Si: răculeț (1-2), răcuț (1-2). 3 Plantă erbacee cu rizom gros, târâtor, cu flori albe-roșietice, folosită în medicina populară Si: (reg) buruiana (55)-rândunicii, cârligăție, cârligel (10), cârligat, cârligățică (1), cârligețe, cârliguți (2), ghințură, iarbă-roșie, lemn dulce, moțul curcanului, nodurar, rădăcina (15)-șarpelui, scoriș-de-munte, șerpariță, troscot, troscoțel, țâța-fiului (Polygonum bistorta). 4 (Bot; reg) Iarba-șopârlelor (Polygonum viviparum) 5 (Bot; reg) Cârligioare (Bidens cernuus).