râpă¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 43^r/3 / V: rip~ / Pl: ~pe, ~pi / E: ml ripa] 1 Coastă abruptă a unui deal. 2 Surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie Si: ponor, prăpastie, pripor. 3 (Îe) A merge de ~ A se rostogoli pe un povârniș Si: a se prăvăli. 4 (Îe) A se duce de ~, (rar) a ajunge la malul ~pei A se distruge (1). 5 (Îae) A eșua (4). 6 (Îe) A da de ~ A distruge (1). 7 (Îe) A (se) da de (sau, rar, pe, la) ~ A (se) omorî. 8 (Îae; rar) A (se) înșela. 9 Mal. 10 (Rar; îe) A da cu nasul de ~ A fi silit să se opresacă. 11 (Reg) Matcă. 12 (Bot) Sfeclă (Beta vulgaris).