3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

râpi1 vit [At: MAT. DIALECT. I, 215 / Pzi: ~pesc / E: râpă1] (Reg) 1-2 A face o săpătură adâncă.

RÂPĂ, râpe, s. f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie. ◊ Expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eșua. [Pl. și: râpi] – Lat. ripa.

RÂPĂ, râpe, s. f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie. ◊ Expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eșua. [Pl. și: râpi] – Lat. ripa.

râp1 sm [At: ATILA, P. 242 / Pl: ~i / E: bg риба, srb riba] 1 (Iht) Fusar (3) (Aspro streber). 2 (Iht) Pietrar (Aspro zingel).

râ1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 43r/3 / V: rip~ / Pl: ~pe, ~pi / E: ml ripa] 1 Coastă abruptă a unui deal. 2 Surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie Si: ponor, prăpastie, pripor. 3 (Îe) A merge de ~ A se rostogoli pe un povârniș Si: a se prăvăli. 4 (Îe) A se duce de ~, (rar) a ajunge la malul ~pei A se distruge (1). 5 (Îae) A eșua (4). 6 (Îe) A da de ~ A distruge (1). 7 (Îe) A (se) da de (sau, rar, pe, la) ~ A (se) omorî. 8 (Îae; rar) A (se) înșela. 9 Mal. 10 (Rar; îe) A da cu nasul de ~ A fi silit să se opresacă. 11 (Reg) Matcă. 12 (Bot) Sfeclă (Beta vulgaris).

RÎPĂ, rîpe și rîpi, s. f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pămînt făcută de torente sau de șuvoaie. Rîpele erau pline de troiene, drumurile la Bistrița erau închise. SADOVEANU, B. 65. Colo în depărtare e valea lui natală, Cu codri plini de umbră, cu rîpe fără fund. EMINESCU, O. IV 318. Prin rîpi adînci zăpada de soare se ascunde. ALECSANDRI, O. 174. ◊ Expr. A (se) da (a merge sau a (se) duce) de rîpă = a (se) distruge, a (se) nimici; (despre persoane, rar) a se omorî. Uneori îl băteau gîndurile să-și facă seamă singur, să se dea de rîpă. ISPIRESCU, L. 214. Ai mai crescut haraciul... Făr-a vedea că țara sărmană-o dai de rîpă. ALECSANDRI, T. II 169.

RÂPĂ ~e f. 1) Surpătură de pământ, lungă și adâncă, apărută în urma acțiunii torenților de apă. ◊ A da de ~ (ceva) a face să nu se aleagă nimic (din ceva); a face să eșueze (ceva). Bun de dat la ~ a) bun de aruncat; b) nemernic. A se duce (sau a merge) de ~ a se solda cu nereușită. 2) pop. Apă curgătoare mică; pârâu. [G.-D. râpei; Pl. și râpi] /<lat. ripa

râpă f. deal prăpăstios, coastă sau vale repede: prin râpi adânci zăpada de soare s’ascunde AL.; a da de râpă, a duce la prăpăd pe cineva. [Lat. RIPA].

rîp n., pl. inuz. urĭ (ngr. și vgr. rýpos). Olt. Ban. Serbia. Lip, jeg: Un harap negru buzat Și cu rîpu după cap (P. P.).

rî f., pl. e și (est) ĭ (lat. rîpa, mal; it. riva, sic. ripa, fr. rive, pv. sp. pg. riba). D. rom. vine rut. rypa, povîrniș). Mare surpătură de pămînt, loc surpat orĭ foarte povîrnit (dar maĭ mic de cît prăpastia). A da pe cineva de rîpă (saŭ: de mal), a-l prăpădi, a-l da peiriĭ. – Pl. e. V. la sodom.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

râ s. f., g.-d. art. râpei/râpii; pl. râpe/râpi

râ s. f., g.-d. art. râpei/râpii; pl. râpe/râpi

râpă s.f., g.-d. art. râpei /râpii; pl. râpe /râpi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂP s. v. fusar, fusar mare, pietrar.

RÂPĂ s. (GEOGR.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, țifleică, (Munt. și Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren plin de ~e.)

rîp s. v. FUSAR. FUSAR MARE. PIETRAR.

RÎ s. (GEOGR.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, țifleică, (Munt. și Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren plin de ~e.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rîpă (-pe), s. f. – Abis, prăpastie, hău. – Var. Trans. de S. ripă. Mr. arîpă, megl. rǫpă, istr. ărpĕ. Lat. rῑpa (Pușcariu 1467; REW 7328), cf. alb. rip (Philippide, II, 652), v. it. ripa, prov., cat., port. riba, fr. rive.Der. rîpos (var. rîpănos), adj. (plin de rîpe, abrupt). Din rom. provine rut. rypa (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 404).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

râp1, râpuri, s.n. (reg.) jeg, murdărie, lip.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RÂPA ALBASTRĂ, lac antropic în jud. Vaslui, realizat pe cursul inf. al râului Simila, la 6 km amonte de confl. cu Bârladul. Supr.: 232 km; vol.: 10,6 mil. m3.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se duce de râpă expr. 1. a se distruge, a se nimici. 2. (d. planuri, proiecte) a eșua.

Intrare: râpi
râpi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: râp
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râp
  • râpul
  • râpu‑
plural
  • râpi
  • râpii
genitiv-dativ singular
  • râp
  • râpului
plural
  • râpi
  • râpilor
vocativ singular
plural
Intrare: râpă
râpă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râ
  • râpa
plural
  • râpe
  • râpele
genitiv-dativ singular
  • râpe
  • râpei
plural
  • râpe
  • râpelor
vocativ singular
plural
râpă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râ
  • râpa
plural
  • râpi
  • râpile
genitiv-dativ singular
  • râpi
  • râpii
plural
  • râpi
  • râpilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râ, râpe / râ, râpisubstantiv feminin

  • 1. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rîpele erau pline de troiene, drumurile la Bistrița erau închise. SADOVEANU, B. 65. DLRLC
    • format_quote Colo în depărtare e valea lui natală, Cu codri plini de umbră, cu rîpe fără fund. EMINESCU, O. IV 318. DLRLC
    • format_quote Prin rîpi adînci zăpada de soare se ascunde. ALECSANDRI, O. 174. DLRLC
    • chat_bubble A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ai mai crescut haraciul... Făr-a vedea că țara sărmană-o dai de rîpă. ALECSANDRI, T. II 169. DLRLC
      • chat_bubble rar (Despre persoane) A se omorî. DLRLC
        sinonime: omorî
        • format_quote Uneori îl băteau gîndurile să-și facă seamă singur, să se dea de rîpă. ISPIRESCU, L. 214. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.