Definiția cu ID-ul 859387:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROȘTEI, roșteie, s. n. (Reg.) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre; p. restr. gratie, zăbrea. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa. – Din magh. rostély.