roștei sn [At: LB / V: rașchiu sn, răș~, rojdeie snp, rostei, roșchiu, ~ea sf, ~eu / Pl: ~e / E: mg rostély cf resteu] 1 Cadru cu gratii pus în tocul ferestrelor sau al ușilor pentru siguranță. 2 Gard din lațuri. 3 Balustradă de scânduri la pridvor. 4 (Reg) Grătarul de la sobă prin care cade cenușa. 5 Grătar pe care se frige carnea.