regățean, ~ă smf [At: C. PETRESCU, Î. I, 71 / Pl: ~eni, ~ene / E: regat + -ean] Locuitor al vechiului regat (3) român.

regățeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. regat, ca Bănățean d. Banat). Român din vechĭu regat (din ainte de 1918). – Ca adj. -țenesc, ca adv. -țenește. Cp. cu cetățean, orășean, țărean.