rașpel sn [At: DRLU / V: (reg) hrașpă, hreaspă, raspă sf, rasp~, rasplu, ~pă, ~păl, ~păr, ~pău (Pl: rașpauă, rașpăie), ~per, ~pil, ~pilă, ~poi (Pl: ~poaie), ~pol, ~por, răspău, rășpău, rășpilă, rășpoi / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ger Raspiel, Raspel, mg rápoly, rápό] 1 Pilă de oțel cu una sau mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii și a altor materiale nemetalice sau metalice de duritate mică Si: (reg) rașpalău (1), (reg) răzălău (1). 2 (Reg; îf rașpău) Râzătoare pentru legume.