raționabil, ~ă a [At: HELIADE, D. J. 165/5 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: lm rationabilis] 1 (D. oameni) Care are o judecată rațională (1). 2 (D. oameni) Care are o comportare rațională (1). 3 (D. acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite. 4 (D. acțiuni, fapte etc.) Logic.

RAȚIONABIL, -Ă, raționabili, -e, adj. (Învechit) Care are o judecată sau o comportare rațională. V. rezonabil. S-au făcut mai raționabili. BĂLCESCU, la GHICA, A. 463.

RAȚIONABIL, -Ă adj. care are judecată, o comportare rațională. (< lat. rationabilis)

RAȚIONABIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care are o judecată logică; care poate raționa. [Sil. -ți-o-] /<lat. rationabilis

raționabil a. 1. înzestrat cu rațiune: omul e o ființă raționabilă; 2. conform rațiunii: pretențiune raționabilă; 3. suficient, convenabil: preț raționabil.

*raționábil, -ă adj. (lat. rationabilis, fr. raisonnable). Rațional, dotat cu rațiune: omu e un animal raționabil. Conform rațiuniĭ, admisibil, convenabil: pretențiune raționabilă, preț raționabil. Adv. În mod rațional. – Uniĭ zic rezonabil, după fr. Cel maĭ bine e a zice rațional, care e maĭ propriŭ de cît raționabil.

raționabil (desp. -ți-o-) adj. m., pl. raționabili; f. raționabilă, pl. raționabile

raționabil (-ți-o-) adj. m., pl. raționabili; f. raționabilă, pl. raționabile

raționabil adj. m. (sil. -ți-o-), pl. raționabili; f. sg. raționabilă, pl. raționabile