PĂTRAR¹, pătrare, s. n. 1. A patra parte dintr-un întreg; pătrime, sfert. Boierul moldovean putu, în sfîrșit, să cetească scrisoarea pe care de un pătrar de oră o ținea desfăcută în mîna stîngă. SADOVEANU, Z. C. 16. Într-un pătrar de ceas, cele mai multe mese rămăseseră goale. CAMIL, PETRESCU, O. II 597. 2. (Determinat adesea prin «de lună») Fază, în formă de secere (în creștere sau descreștere), a lunii; luna în timpul dintre două faze consecutive ale dezvoltării ei. Într-un răstimp, s-a prefirat prin cununile copacilor lucirea pătrarului de lună, și calea s-a luminat ușor. SADOVEANU, N. P. 126. Era o lună în primul pătrar, potrivită pentru astfel de încercări. CAMIL PETRESCU, O. II 137.