păretar sn [At: NEAGOE, ÎNV. 109/32 / V: pălătar, păletar, pălitari, părătar, ~e, ~iu, păritar, per~, peritar / Pl: ~e / E: ml parietarius sau părete + -ar] 1 Scoarță mică, bucată de pânză brodată, hârtie cu desene colorate etc., care se pune pe pereții caselor țărănești sau pe laviță, în scop decorativ. 2 Scândură lungă fixată de-a lungul pereților caselor țărănești, pentru a nu se atinge de perete cel care șade pe laviță. 3 (Înv) Hartă murală gravată pe o placă de metal. 4 (Trs) Dungă de muruială, lată de aproximativ o palmă, care se trage în partea de jos a pereților. 5 (Reg) Substanță colorantă care se pune în var, pentru a da pereților casei o anumită culoare. 6 (Reg) Scobitură, firidă făcută în perete, unde se păstrează diferite lucruri. 7 (Reg) Stâlp care sprijină streașina casei. corectat(ă)