PÂRDALNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

părdalnic, ~ă a vz pârdalnic

pârdalnic, ~ă [At: CONACHI, P. 301 / V: (iuz) pur~, (reg) păr~ / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] 1-2 smf, a (Pfm; șdp) (Om) blestemat. 3-4 smf, a (Pfm; șdp) (Om) nenorocit. 5-6 sfa (Pfm; în imprecații) Suferință grea (din dragoste). 7 sfa (Pfm; în imprecații) Nenorocire. 8 sma (Pfm; în imprecații) Diavol. 9 sma (Reg; în imprecații) Foc.

purdalnic, ~ă a vz pârdalnic

PÂRDALNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

PÎRDALNIC, -Ă, pîrdalnici, -e, adj. (Adesea glumeț, cu nuanță afectivă) Afurisit, blestemat. Inimă pîrdalnică. ◊ (Mai ales substantivat) Așa-i pîrdalnica asta de dragoste! GANE, N. I 93. Apoi lasă-ți, băiete, satul cu tot farmecul frumuseților lui și pasă de te du în loc strein și așa depărtat, dacă te lasă pîrdalnica de inimă! CREANGĂ, A. 119. Rămîi la mine și ajută-mă ca să mă dezbăr de pîrdalnicul meu de nărav. ODOBESCU, S. III 45. ♦ (Eufemistic, substantivat, articulat) Dracul, diavolul. Ce pîrdalnicu! Vrei să trăiești o sută de ani? NEGRUZZI, S. I 90. Cum să rămîi eu cu dînsul, bătu-l-ar pîrdalnicu de loază îmbăierată? GORJAN, H. IV 176. ◊ Expr. Lasă-l pîrdalnicului (sau la pîrdalnicul) = lasă-l încolo, în pace. Ia lasă-mă la pîrdalnicul, stăpîne, că-i spăria oamenii cu vorbele d-tale! CREANGĂ, P. 154. – Variantă: purdalnic, -ă (DELAVRANCEA, S. 227) adj.

PURDALNIC, -Ă adj. v. pîrdalnic.

PURDALNIC adj. v. pîrdalnic.

PÂRDALNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival pop. (mai ales despre copii) Care face năzbâtii; năzbâtios. /Orig. nec.

pârdalnic a. și m. 1. necuratul: bat’o pârdalnicul! lasă-mă la pârdalnicul CR.; 2. pustiu, afurisit: pârdalnicele bătrânețe mi-au secat toată vârtutea ISP. [Metateză din prădalnic: demonul conceput ca un răpitor de suflete].

pîrdálnic, -ă adj. (met. din prădalnic, [ca desfrînat d. desfrîna]). Răpitor, epitet dĭavoluluĭ: s’a dus la pîrdalnicu. Interj. Nu știŭ unde pîrdalnicu s’a dus. Adj. Afurisit, blăstămat (maĭ mult în glumă): pîrdalnica de dragoste. S. f. Pîrdalnica, dragostea, amoru. – Și purdalnic (Munt. vest). corectat(ă)

purdálnic, V. pîrdalnic.

pârdalnic (pop.) adj. m., pl. pârdalnici; f. pârdalnică, pl. pârdalnice

pârdalnic (pop.) adj. m., pl. pârdalnici; f. pârdalnică, pl. pârdalnice

pârdalnic adj. m., pl. pârdalnici; f. sg. pârdalnică, pl. pârdalnice

pîrdalnic

pîrdalnic (pîrdalnică), adj. – 1. Blestemat, îndrăcit. – 2. (S. m.) Diavol. – Var. purdalnic. Sl. prodalĭnikŭ „vînzător”, dar probabil cu sensul existent deja în sl. de „trădător”, cf. sb. prodati „a vinde” și „a trăda”. Relația cu a pierde (Philippide, Principii, 147), cu pol. pierdel „pîrț” (Cihac, II, 246) sau cu pradă „jaf” (Tiktin; Candrea) nu e sigură.

pârdalnic, -ă pârdalnici, -e adj. afurisit, blestemat

PÂRDALNIC adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.

PÂRDALNICUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

pîrdalnic adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS.

pîrdalnicul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.