PROSOP, prosoape, s. n. Obiect făcut din țesătură de bumbac, de obicei de formă dreptunghiulară, care se folosește la șters pe obraz, pe mîini sau pe tot corpul, după spălat; ștergar. Pe un scaun, pregătit dinainte, un lighean mare de tablă nesmălțuit; alături, pe alt scaun, o căldare cu apă, o cană, un săpun și prosop. GALAN, Z. R. 387. În lipsă de prosop, se usca la aer. DRĂGHICI, R. 148. ♦ (Regional) Șervet. Vezi că-i mămăliga pe masă, învălită în prosop, și oala cu lapte pe vatră. REBREANU, R. II 30. Aluatul îl învălesc într-un prosop. SEVASTOS, N. 78.